How it started/Cum a început

         How it started?  (english version)    

If someone ask me how I am, I have no idea what to answer, because my brain refuse to work...But if I'm alone, well, things are changing... Even if I look like a normal teen, I'm not! I detest normal and monotonous things. Every time I have the opportunity, I use my unlimited dose of creativity to achieve something that other humans have no courage to do. Since I was a kid socializing with my classmates was a BIG problem. My thinking was different and problems overran me until I understood that being different is not a tragedy. Now I enjoy my crazy life without taking care of what they say.  Hope you don't understand that I can't communicate with the anybody. No, it's just just we couldn't find the best way. I must confess you that it was a time when my good-humour stopped to exist. After a lot of anguish I found my way. I want to become a person skilled to fight with all the ill-wills. For this, the best therapy is to enjoy every moment, accept the heaviness, listen good music, read every night, socialize even if it's hard for you, go out for enjoying the beauty of nature, have a pet which can love you as people will never do... But you, what's your opinion? Was moments in your life when you felt this? For me, blogging became the best way to free my mind.

Cum a început? (varianta în română)

Dacă cineva mă întreabă cum sunt, nu am nicio idee ce să-i răspund, deoarece creierul meu încetează să mai proceseze. Dar dacă sunt singură, ei bine, lucrurile se schimbă. Deşi par o adolescentă normală, nu sunt! Detest lucrurile nermale şi monotone. De câte ori am oportunitatea, îmi utilizez doza nelimitată de creativitate pentru a realiza ceva ce alţii nu au curajul. De când eram copil, socializarea cu colegii de clasă a fost o MARE problemă. Gândirea mea era diferită iar problemele m-au copleşit până când am înţeles că a fii diferit nu este o tragedie. Acum mă bucur de viaţa mea nebunatică fără a-mi păsă de ce gândesc alţii. Sper că nu înţelegeţi că nu pot comunica cu toată lumea. Nu, e vorba despre faptul că nu am găsit calea potrivită pentru a o face. Trebuie să vă mărturisesc că a existat o perioadă când buna mea dispoziţie a încetat să mai existe. După multă suferinţă mi-am găsit calea. Îmi doresc să devin o persoană capabilă să lupte cu toate răutăţile. Pentru asta, cea mai indicată terapie este să: te bucuri de fiecare momeent, să accepţi greutăţile, să asculţi muzică de calitate, să citeşti în fiecare seară, să socializezi chiar dacă ţi-e greu, să ieşi afară pentru a te bucura de frumuseţea naturii, să ai un animal decompanie care te va iubi aşa cum oamenii nu o vor face niciodată... Dar tu, care este opinia ta? Au fost momente în viaţă când te-ai simţit la fel? Pentru mine, blogging-ul a devenit cea mai bună cale de a-mi elibera mintea.